Itemii

DEF: Itemul poate fi definit ca unitate de măsurare care include un stimul şi o formă prescriptivă de răspuns, fiind formulat cu intenţia de a suscita un răspuns de la cel examinat

Tipologia itemilor

itemi obiectivi:
– itemi cu alegere duală care solicită subiectului să aleagă unul din cele două posibilităţi de răspuns de tipul: adevărat-fals, corect-greşit, potrivit/nepotrivit;
– itemi cu alegere multiplă care solicită alegerea unui răspuns dintr-o listă de alternative;
– itemi de împerechere sau de asociere care presupun stabilirea unei corespondenţe între două liste de afirmaţii sau concepte.
itemi semiobiectivi: pot fi itemi cu răspunsuri scurte, fiind formulaţi concis şi specificând clar natura răspunsului corect; itemi de completare care presupun completarea unui cuvânt sau a unei sintagme într-un text lacunar; itemi structuraţi care se constituie dintr-un set de întrebări care au în comun un element sau se referă la acelaşi fenomen, concept.
itemi subiectivi: solicita răspunsuri deschise, care în funcţie de volumul şi amploarea răspunsului aşteptat pot avea caracter restrictiv şi extins; Itemii de tip rezolvare de probleme şi cei de tip eseu (structurat sau nestructurat) constituie variantele de itemi subiectivi utilizaţi în evaluarea şcolară. Natura acestor itemi imprimă o notă subiectivă şi calculării scorurilor, a punctajelor chiar dacă se elaborează un barem de corectare foarte riguros.

Itemii obiectivi presupun întotdeauna alegerea răspunsului/răspunsurilor corecte dintr-o listă anterior elaborată pusă la dispoziţie celui examinat, fiind denumiţi şi itemi cu răspuns dat. Răspunsul corect este identic pentru toţi cei examinaţi, iar evaluatorii corectează aceşti itemi strict identic.
A) Itemii cu răspuns dual ca tip de itemi obiectivi se elaborează sub forma unor enunţuri complete, pe care examinatul trebuie să le accepte sau să le respingă. Răspunsurile corecte sunt marcate cu ajutorul unor inţiale A-F (menţionăm că se poate introduce şi varianta „O” reprezentând faptul că enunţul este o opinie, nefiind nici adevărat, nici fals). Acest tip de item este alcătuit dintr-o instrucţiune pentru cel examinat, unul sau mai multe enunţuri conţinând sarcina de rezolvat, însoţite de variantele de răspuns (DA-NU; Adevărat-Fals etc.).

Avantaje:
Precizia şi simplitatea sarcinilor de rezolvat creşte fidelitatea şi obiectivitatea acestui tip de itemi.
Permit evaluarea unui număr relativ mare de comportamente (se pot acoperi conţinuturi extinse) într-un timp scurt
Favorizează evaluarea unor comportamente asociate unor nivele taxonomice diferite
Proiectarea lor este relativ simplă, rezultatele fiind uşor de cuantificat.
Dezvantaje:
Validitatea este relativ mică, datorită simplităţii itemilor de acest tip
Nu permit nuanţări în evaluarea elevului, dat fiind caracterul fix şi scurt al răspunsului, având valoare diagnostică redusă
Dacă este comparat cu toate celelalte tipuri de itemi, se poate aprecia că permite cea mai mare probabilitatea de a ghici din partea celui examinat. Teoretic, există 50% „şanse” ca elevul să ghiceasă răspunsul corect.
Exigenţe de proiectare a itemilor cu răspuns dual
Evitarea adevărurile banale şi inutile în situaţia de utilizare a testului.
Evitarea enunţurile negative (mai ales cele care includ o dublă negaţie).
Evitarea formulărilor lungi şi inexacte, care nu permit orientarea elevului către răspunsul corect.
Evitarea includerii în acelaţi enunţ a două idei care nu se află în relaţie directă şi pot dezorienta elevul.
Lungimea enunţurilor adevărate şi false trebuie să fie aproximativ aceeaşi, pentru a nu întinde elevului capacana de a „ghici” răspunsul corect, speculând că enunţul mai elaborat este adevărat.
Numărul enunţurilor adevărate şi false trebuie să fie echilibrat pentru a nu determina elevul să greşească prin generalizarea unei reguli pe care poate considera că a desprins-o din rezolvarea itemilor anteriori („dacă toate răspunsurile au fost false şi acesta e tot fals”).
B) Itemii cu răspuns de tip alegere multiplă – tip de itemi obiectivi

Acest tip de item este alcătuit din două elemente:
– tulpina (engl. stem), problema, sau premisa formulată printr-o întrebare directă sau printr-un enunţ incomplet
– o serie de alternative de răspunsuri propuse examinatului, din care una este corectă sau cea mai bună, iar celelalte au rolul de distractori, constituind obstacole ce trebuie depăşite de către examinaţi în alegerea răspunsului corect (distractorii au caracter mai degrabă stimulativ, decât derutant).

Avantaje
Pot fi utilizaţi atât în evaluarea unor comportamente simple, de natură reproductivă, cât şi în evaluarea unor comportamente complexe, specifice nivelelor taxonomice înalte.
Pot acoperi conţinuturi diverse
Proiectarea, administrarea şi scorarea este relativ simplă.
Indiferent de forma în care sunt utilizaţi, au eficienţă crescută, având în vedere volumul mare de conţinuturi care poate fi evaluat într-o singură sesiune de evaluare.
Dezavantaje
Faptul că răspunsurile sunt gata elaborate nu permit evaluarea capacităţilor creative ale elevului, a capacităţilor de organizare a informaţiilor (sinteză).
Itemii care solicită precizarea celui mai bun răspuns sunt dificil de proiectat
Exigenţe de proiectare a itemilor cu răspuns dual
Problema itemului trebuie să fie formulată clar, complet şi logic, evitându-se impreciziile şi ambiguităţile.
Distractorii trebuie să fie relativ omogeni, fără a se introduce alternative de răspuns fără nici o legătură cu problema ilustrată în enunuţ.
Trebuie evitate redundanţele verbale în prezentarea variantelor de răspuns, pentru a uşura lectura şi rezolvarea itemulului de către elev.
Tulpina sau premisa trebuie să evite formulările negative, care generează dificultăţi în interpretarea itemului de către elev.
Dacă un test include mai mulţi itemi cu alegere multiplă, poziţia răspunsului corect trebuie să varieze, pentru a descuraja elevul să speculeze asupa locului alternativei care trebuie bifată.
Distratorii trebuie să constituie răspunsuri plauzibile.
C) Itemii de asociere – (engl. matching items) sau tip pereche solicită elevului să stabilească corespondenţa între două seturi de concepte, date, informaţii etc., plasate de regulă în două coloane diferite: o primă coloană este destinată premiselor sau stimulilor, iar în a doua coloană sunt incluse răspunsurile. Premisele şi răspunsurile pot fi perechi de evenimente şi date, termeni şi definiţii, reguli şi exemple, simboluri şi concepte, autori şi tiluri de cărţi, plante, animale şi clasificări, principii şi aplicaţii, cauze şi efecte, afirmaţii teoretice şi experimente etc. (exemplu, p. 94)
Avantaje
Itemii de tip asociere pot fi consideraţi cei mai complecşi dintre itemii obiectivi, fiind practic constituiţi dintr-o serie de itemi de alegere multiplă. Posibilitatea ca elevul să ghicească răspunsul corect este redusă prin elaborarea listei de răspunsuri, în aşa fel încât să includă şi distractori (răspunsuri care nu trebuie asociate cu nici o premisă).
Sunt relativ uşor de proiectat şi de administrat, făcând posibilă abordarea unei cantităţi mari de comportamente în timp scurt.
Pot viza deopotrivă nivele taxonomice inferioare şi superioare.
Dezavantaje
În majoritate situaţiilor evaluative, sunt utilizaţi pentru a aprecia acurateţea asimilării informaţiile de tip factual, deşi se pretează şi în evaluarea comportamentelor asociate înţelegerii, aplicării şi chiar analizei.
Proiectarea itemilor poate fi dificilă în cazul în care se vizează respectarea omogenităţii premiselor şi a alternativelor de răspuns.
Exigenţe de proiectare a itemilor de asociere
Premisele şi alternativele de răspuns trebuie să acopere un spectru omogen (concepte similare)
Se recomandă ca numărul premiselor să fie inegal faţă de răspunsurile propuse, cei mai mulţi recomandând un număr mai mare al răspunsurilor, astfel încât să se evite relaţionarea elementelor prin excludere.
Răspunsurile trebuie prezentate în acord cu o regulă clară: fie în ordine cronologică, fie în ordine alfabetică, astfel încât să se evite dezorientarea elevului
Descrierea sarcinii de rezolvat trebuie să fie clară
Numărul premiselor şi a răspunsurilor trebuie să fie rezonabil – în literatura românească recomandarea este de 4-5 premise, respectiv 5-6 răspunsuri
Se recomandă ca întreg corpul itemului să fie plasat pe o singură pagină, pentru a nu genera confuzii sau omisiuni
Itemii semiobiectivi sunt incluşi în unele clasificări alături ce cei subiectivi într-o categorie mai largă de itemi – cu răspunsuri elaborate de către cel examinat.
Se pot delimita trei categorii de itemi semiobiectivi: itemii de tip răspuns scurt, cei de tip completare şi cei de tip întrebări structurate.
A) Itemii tip răspuns scurt şi cei de tip completare sunt similari; proiectarea, administrarea şi notarea răspunsurilor se supun aceloraşi exigenţe. În cazul itemilor cu răspuns scurt, acesta se solicită printr-o întrebare directă sau printr-un enunţ direct, în timp ce itemii de completare constau în enunţuri lacunare, incomplete, răspunsul costând din completarea spaţiilor libere (Ex. Pp. 98-99).
Cele două tipuri de itemi permit evaluarea de rezultate diverse ale activităţii de învăţare, dar la nivele taxonomice inferioare
Avantaje
– Sunt relativ uşor de proiectat, de administrat şi de corectat/notat.
Au un grad ridicat de obiectivitate, în condiţiile elaborării unei scheme de notare adecvate.
Permit evaluarea unei game largi de conţinuturi.
Evită şi dezavantaje specifice itemilor obiectivi, de tipul ghicitului răspunsurilor, deoarece nu ise oferă elevului variante de răspuns.
Permit chiar mai multe variante corecte de răspuns, dacă acestea sunt incluse în schema de notare.
Dezavantaje
Nivelul taxonomic vizat este aproape exclusiv cel al achiziţiei de informaţie
Corectarea şi notarea pot fi „contaminate” de probleme de exprimare, erori de scriere, aspecte estetice ale celui examinat.
Regulile de proiectare a itemilor de completare
Sarcina de rezolvat trebuie formulată concis, dar suficient de explicit pentru a nu lăsa loc de interpretare.
Itemii nu trebuie să includă prea multe spaţii albe, pentru că se îngreunează procesul de înţelegere a sarcinii.
Nu se recomandă decontextualizarea definiţiilor, deoarece s-ar putea ajunge la confuzii în formularea răspunsului.
Se recomandă ca spaţiile albe să fie egale ca lungime, chiar dacă dimensiunea răspunsurilor este diferită, pentru a nu determina fie răspunsuri prea scurte, fie răspunsuri de tip eseu.
Plasarea spaţiilor albe în itemii de completare este importantă, în sensul că este preferabil ca acesta să fie plasat la finalul enunţului.
B) Întrebările structurate sunt definite ca „sarcini formate din mai multe subîntrebări, de tip obiectiv şi semiobiectiv, legate între ele prin înţeles”, menite să realizeze trecerea între itemii obiectivi şi cei subiectivi (Mândruţ, 2001, p. 111). Un asemenea item este alcătuit dintr-un stimul, care poate fi reprezentat din-un desen, un text, un tabel etc. şi o suită de itemi obiectivi şi semiobiectivi care sunt conectaţi prin conţinut cu stimulul. Practic, este vorba de o serie de întrebări care au un element comun şi care ghidează răspunsurile elevului, prin eventuale precizări suplimentare (Ex. pp 101-102).
Exigenţe de proiectare a întrebărilor structurate
Itemii obiectivi şi semiobiectivi cu rol de subîntrebări trebuie proiectate gradat în ceea ce priveşte nivelul de dificultate
Itemii ataşaţi materialului stimul trebuie să solicite răspunsuri simple şi scurte. În acest sens se recomandă nu doar formularea cât mai clară a itemilor, astfel încât să ghideze elaborarea răspunsului de către elev, ci şi alocarea unui spaţiu de răspuns care să orienteze elevul cu privire la volumul de informaţii care trebuie utilizat.
Se recomandă ca subîntrebările să fie independente, astfel încât să nu condiţioneze răspunsurile la un item cu răspunsurile la itemi anteriori.
Itemii trebuie să fie strict conectaţi la conţinutul materialului-stimul, pentru a nu-l orienta eronat pe elev către speculaţii inutile.
Materialul-stimul trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: să fie prezentate clar, fără prea multe detalii care să pună probleme în administrarea probelor
Spaţiul alocat răspunsului trebuie să sugere lungimea aşteptată a răspunsului, fără a limita posibilitatea de exprimare a elevului, dar şi fără a încuraja exagerările în dezvoltarea ideilor.
Schema de notare trebuie elaborată cu atenţie

Itemii de tip subiectiv sunt prezentaţi în maniere diverse în literatura pedagogică: itemi cu răspuns elaborat de către elev, itemi nonobiectivi, itemi cu răspuns deschis.
Itemi de tip rezolvare de probleme;
Itemi de tip eseu, cu patru variante rezultând din combinarea criteriului de clasificare dimensiune (restrâns şi extins) şi cu cel de nivel de structurare a sarcinii (eseu structurat şi eseu liber).
Itemii subiectivi permit evaluarea unor comportamente, capacităţi complexe, valorificând şi dimensiunea creativă a elaborării răspunsurilor, capacitatea elevului de formula explicaţii, de a argumenta, de a descrie modalităţi de lucru în situaţii particulare. Deşi elaborarea schemelor de notare este evident mai dificilă decât în cazul itemilor obiectivi şi semisubiectivi şi antrenează toate resursele de obiectivitate ale evaluatorului, itemii subiectivi nu pot fi evitaţi mai ales în evaluările sumative de tipul examenelor naţionale, date fiind avantejele lor în evaluarea competenţelor complexe.

A) Itemii de tip rezolvare de probleme presupun prezentarea unor situaţii-problemă, nefamiliare, inedite pentru elev, care nu dispun de o soluţie predeterminată, precum şi antrenarea acestuia pentru identificarea unor soluţii prin parcurgerea unor etape: identificarea problemei, culegerea şi selectarea datelor de bază (relevante), formularea şi validarea unor ipoteze, identificarea metodei de rezolvare, propunerea unei soluţii, evaluarea soluţiei, formularea concluziei asupra rezolvării realizate.
Situaţiile problemă pot fi simple, „închise”, atunci când elevului îi sunt puse la dispoziţie toate datele necesare rezolvării, scopul este precizat clar, iar succesiunea cerinţelor sugerează şi etapele de rezolvare; şi situaţii problemă „deschise”, atunci când elevul dispune doar de datele cele mai importante, procesul de rezolvare este doar sugerat, iar demersul propriu-zis trebuie ales de către cel examinat
Avantaje ale itemilor de tip rezolvare de probleme
Modalitatea de elaborare a acestor itemi stimulează gândirea creativă a elevilor şi încurajează transferul de proceduri şi metode de rezolvare a problemelor în interiorul aceluiaşi domeniu sau între domenii diferite.
Favorizează activităţile de rezolvare în echipă şi dezvoltarea abilităţilor autoevaluative.
Încurajează elevul să analizeze comparativ mai multe metode, căi de rezolvare a unei probleme şi să ia decizii cu privire la cea mai adecvată dintre ele.
Permite utlizarea unor materiale diverse, unele dintre ele favorizând contactul cu elemente ale vieţii cotidiene.
Dezavantaje ale itemilor de rip rezolvare de probleme
Elaborarea schemei de corectare şi de notare este dificilă, lăsând uneori loc interpretărilor subiective ale evaluatorului.
Timpul de administrare şi de corectare este mai îndelungat decât în cazul itemilor obiectivi şi semiobiectivi.
Exigenţe de proiectare (Mândruţ, 2001):
Pentru a asigura caracterul formativ al evaluării prin probe care includ itemi de tip rezolvare de probleme, sarcinile de lucru trebuie să fie diversificate pentru a evita rutina.
Sarcinile de rezolvat trebuie conectate la obiectivul de evaluare vizat.
Schema de corectare şi de notare trebuie elaborată cu deosebită atenţie, pentru a minimiza efectele subiectivităţii evaluatorului.
B) Itemii de tip eseu presupun elaborarea de către elev a unor răspunsuri complexe, acesta având suficientă libertate în jalonarea liniilor de explicare, argumentare etc., având avantajul de a a surprinde comportamente plasabile la nivele taxonomice înalte
B1) Itemii tip eseu cu răspuns restrâns (eseu scurt, minieseu) implică respectarea de către elev a unor cerinţe în elaborarea răspunsului, care pot viza forma şi/sau conţinutul acestuia. Exigenţele de formă se pot referi la numărul de pagini, linii sau pragrafe, în timp ce reperele privind conţinutul pot face trimitere la anumite elemente de conţinut care trebuie să se regăsească în răspuns (ex. pp. 109-110)
B2) Itemii eseu cu răspuns extins solicită elevului să elaboreze un răspuns amplu, valorificând toate achiziţiile anterioare, dar introducând elemente de originalitate (p. 110).
B3) Itemii de tip eseu structurat includ în enunţul lor cerinţe, repere explicite care să orienteze elevul într-o anumită manieră în organizarea, argumentarea ideilor expuse. Acet tip de itemi trebuie întodeauna completat cu o schemă de corectare şi de notare care să indice punctajele aferente elementelor de reper, care să fie aduse la cunoştinţă elevului într-o formă sau altul.
B4) Itemii de tip eseu liber prezintă în manieră explicită un enunţ, fără a include precizări explicite cu privire la maniera de organizare a răspunsului şi fără a aduce precizări cu privire la evaluarea analitică a acestuia.
Exigenţe de proiectare a itemilor
Se recomandă ca itemii de tip eseu să fie utilizaţi numai în situaţiile în care capacităţile vizate nu pot fi măsurate prin intermediul itemilor obiectivi şi semiobiectivi, datorită nivelului ridicat de subiectivitate în aprecierea răspunsurilor.
În cazul eseului structurat, cerinţele trebuie formulate clar şi precis, astfel încât să constituie un sprijin veritabil pentru elev în formularea răspunsului
În cazul tutoror tipurilor de eseu, schema de corectare şi de notare necesită atenţie ridicată, pentru evitarea aprecierii răspunsurilor în cheia impresiei globale. În toate situaţiile în care este posibil, elementele acesteia trebuie aduse la cunoştinţa elevului, odată cu prezentarea itemului.
Avantaje ale itemilor de tip eseu structurat şi cu răspuns restrâns
Sunt uşor de proiectat decât alte categorii de itemi.
Fiind însoţiţi de scheme de corectare şi de notare clare, sunt relativ uşor de corectat.
Ghidează elevul, în manieră explicită, în elaborarea răspunsului,ajuntându-l să-şi organizeze ideile.
Notarea este mai riguroasă decât în cazul itemilor de tip eseu liber şi cu răspuns extins, de unde decurge şi o fidelitate mai ridicată.
Dezavantaje ale itemilor de tip eseu structurat şi cu răspuns restrâns
Restricţionarea răspunsului prin introducerea cerinţelor, nu permite evaluarea la nivelul taxonomic cel mai înalt.
Proiectarea itemilor, a schemelor de corectare şi de notare este dificilă şi consumatoare de timp.
În ciuda preciziei cu care se pot formula cerinţele, subiectivitatea evaluatorului poate interveni în aprecierea răspunsului.
Avantaje ale itemilor de tip eseu liber şi cu răspuns extins
Sunt itemii care permit măsurarea capacităţilor asociate nivelului taxonomic cel mai înalt, permiţând şi evidenţierea calităţilor de tip creativitate, coerenţă argumentativă etc.
Dacă sunt utilizaţi de către profesor în evaluarea curentă, pot constitui reale ocazii de dezvoltare a capacităţii de exprimare şi organizare a ideilor la elevi.
Sunt relativ uşor de proiectat.
Dezavantaje ale itemilor de tip eseu liber şi cu răspuns extins
Ridică mari probleme în corectare şi evalure, în sensul că acestea trebuie strict orientate de scheme de corectare şi de notare suficient de detaliate şi de precise.
Datorită timpului mai îndelungat de administrare, nu permit evaluarea unui set larg de capacităţi ale elevului.
Fidelitatea este, în general, redusă.

Despre scoalamultimedia
la 3 click distanta :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: