Purcelusul roz

POVESTI PENTRU TOTI COPIII
(cu ochii verzi-caprui, nascuti în 1995, în septembrie, ziua 26, şi anume Corina)

Era odată un purceluş care trăia într-un cuib alături de fraţii lui, trei pui de rândunele. Rândunica mama trudea din greu ca să le aduca mâncarea zilnică. Intr-o buna zi, rândunica a adus o râma mare şi grasă pe care dorea să o împartă puilor ei.

Bucuros, porcuşorul a înhăţat râma şi s-a grabit să înceapă masa. Rândunica însă tragea de un capăt iar porcuşorul de altul. Şi rândunica de-un capăt şi porcuşorul de celălalt.

Tragând din toate puterile, porcuşorul s-a trezit cu tot cu râma grasă peste marginea cuibului alunecând vertiginos către pământ. I s-a făcut frică iar frica lui creştea odată cu apropierea pământului. Din ce în ce mai rău, din ce în ce mai tare…Deschise gura larg să scoata un ţipăt, când, se trezi zburând. Două aripi mari şi pufoase îi crescuseră, iar acum plutea în aer, ba chiar putea să facă şi giumbuşlucuri.

Fiind totuşi începător căzu cu o bufnitură în curtea unei case de la marginea pădurii. În curte se afla Gigel, un puşti blond cu un zâmbet fără doi dinţi în faţă. Gigel fugi către mama lui zbierând din toate puterile:
-Mamă, mamă, porcul nostru are aripi!
-Gigel, termină cu prostiile, porcii nu au aripi.
-Mamă, mamă, porcul nostru are aripi!
Răspunsul a fost o palmă bine ţintită după ceafa puştiului. Gigel, a aflat atunci că nu e bine să povesteşti despre tot ceea ce vezi şi s-a întors către porcul roz.

-Mâncare, spuse porcul.
-Iti plac prajiturile mamei? Avem şi tort şi îngheţată cu glazură de ciocolată.
– Bine. Fie.

Burta porcului se rotunjea pe măsura ce prăjiturile dispăreau din farfurie.
-Porcule, vreau să mă plimbi şi pe mine într-un zbor.
-Acum nu pot, vreau să mă odihnesc.
-Te voi trage de coadă până când mă vei plimba, spuse Gigel cu glas răstit.

Purcelul l-a luat pe Gigel în spate şi l-a ridicat puţin deasupra pământului, a planat deasupra verzelor din grădină şi s-a prăbuşit gâfâind în faţa cuştii lui Azorel.
-Unde ai fost Gigel? întreabă mama.
-Am zburat cu porcul deasupra grădinii.
-Gigel, ţi-am spus să termini cu prostiile!
-Da, mamă, mormăi acesta depărtându-se în grabă, dorind să se mai joace cu porcul.

Dar acesta se rotea şi se rotea deasupra curţii, deasupra casei în cercuri din ce în ce mai largi, apoi s-a pierdut între norii pufoşi ca o amintire roz.
-La masa Gigel! strigă mama.
-Un moment, să-mi iau rămas bun de la purcel, pleacă în ţările calde.

Intorcându-se, Gigel văzu chipul mamei ……..şi işi dădu seama că va mai lua una peste cap.

sf. purcelus….:)

One Response to Purcelusul roz

  1. Beatrice spune:

    o poveste tare amuzanta…🙂🙂🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: