Educația eSafety

Educația eSafety

prof. Oprea Marilena

prof. Afrodita Timofti

Principalul aspect legat de provocările la care suntem supuși în ziua de astăzi vis-a- vis de educație sunt legate în primul rând de modul de guvernare al mediul educațional.

În lucrarea “Educația și Problematica Lumii Contemporane” pedagogul I. G. Stanciu enumeră ca factori care determină criza învăţământului contemporan: explozia cunoştinţelor datorată dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, explozia demografică și explozia aspiraţiilor determinată de faptul că nevoia de educație nu ține de statutul social.

Criza educaţiei se manifestă prin abandonul şcolar și analfabetism, prin costuri prea ridicate ale educației comparativ cu competenţele profesionale formate, prin  competenţe socioprofesionale neadaptate la nevoile vieţii sociale şi ale pieţei muncii.

O transformarea cu adevărat importantă în domeniul educaţiei ar fi trecerea de la educația bazată pe informarea și instruirea individului exclusiv din punctul de vedere al intelectului la cunoașterea și dezvoltarea personală. Sarcina educației ar fi de a ne pune pe toţi, fără excepţie, în situaţia de a ne putea dezvolta talentele şi de a ne folosi potenţialul creativ, de a ne învăța ce este răspunderea pentru propria noastră viață și de a ne ajuta în a ne proiecta și în a ne atinge scopurile  personale. Această transformare este dorită de toți factorii educaționali dar nu se știe încă cum și când se va înfăptui. În acest context  ne întrebăm în ce măsură tehologia modifică conceptele și abordările educaționale și cum contribuie aceasta la o astfel de transformare în  educației?

Ne aflăm în anul 2015, la opt ani distanță de la momentul apariției primului iPhone, moment din care a pornit o perioadă de dezvoltare intensă a dispozitivelor mobile, o revoluție în domeniul comunicării și circulației informației.

În mod paradoxal, deși cuceririle tehnologiei sunt în plină ascensiune, în anul 2015 omenirea dă semne că a trecut de uimirea și încântarea primului val tehnologic și că începe la nivelul mentalului colectiv și personal să decidă ce este util, periculos, avantajos, necesar, progresiv sau abuziv referitor la această tehnologie și să ia măsuri, să revizuiască politicile sociale, economice, educaționale sau să prefere viața simplă în defavoarea gadgeturilor.

Presa românească consemna în 2008 despre Școala de IT fără profesori, o comunitate de învățare organizată de elevi, pentru elevi, iar în 2014 performanța unui elev de clasa a X-a dintr-un colegiu din România care a inventat jacheta ce poate monitoriza bătăile inimii și temperatura corpului, care poate identifica gazele toxice, te poate atenționa asupra pericolului și, în plus, poate suna la 112.

Sunt dovezi că Internetul duce educația dincolo de clasă, că elevii au acces la informație și o folosesc, că educația informală, motivația și pasiunea pot determina obținerea unor rezultate remarcabile sau la experimente ciudate. Între globalizare și dilemele educației, ne întrebăm unde este locul profesorului? În ce măsură mediul educațional românesc  este racordat la tehnologie și în ce mod aceasta dezvoltă o componentă didactică sau determină un progres în procesul educativ? Care sunt competențele profesorului viitorului astfel încât acesta să poată să răspundă așteptărilor educabililor, să identifice nevoile educaționale ale acestuia, să motiveze învățarea și să-și îndeplinească misiunea încredințată de societate?

Elementele transformatoare ale educației digitale la momentul anului 2015 sunt: integrarea tehnologiei cloud în sălile de curs în paralel cu  preocuparea crescândă pentru comportamentul elevului în mediul virtual și identificarea elementelor de  securizare a clasei virtuale.

Utilizarea crescută a noilor tehnologii și discuțiile publice care au loc atât la nivel European,  cât și național, cu privire la digitalizarea sălilor de clasă arată importanța creării unui mediu sigur pentru copii și tineri. În anul școlar 2014-2015, în categoria acestor inițiative care au în vedere creșterea impactului educației folosind noile tehnologii se încadrează:

-Programul Google for Education care își propune înființarea grupului Google Educator format din 100 de lideri regionali și din aproximativ 10% din profesorii din mediul preuniversitar din România, cu scopul de a promova folosirea instrumentelor online la clasă;

-Certificare eSafety  care are ca obiectiv sprijinirea instituțiilor de învățământ în vederea asigurării accesului în siguranţă la tehnologiile online ca parte a experienţei de predare şi  învăţare. Experienţele pozitive online iau naștere atunci când există o politică şcolară solidă şi un plan de acţiune privind siguranța online bine gândit;

– Programul european SigurInfo pentru elevi, părinți, profesori cuprins în educația nonformală în vederea asigurării drepturilor copilui în mediul virtual.

La o serie de întrebări legate de școala românească și tehnologie a avut amabilitatea să-mi răspundă d-na  Timofti Afrodita, profesor la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, Bacău, formator Moodle din 2012, formator Google din 2014, promotor al integrării noilor tehnologii în educație.

1. M. – Se folosesc, oare, elevii de potențialul  tehnologiei?
2. A. – Cartea digitală, PC-ul, Internetul, tehnologiile mobile sau wireless nu sunt nu doar jucării moderne pentru elevii noștri, ci și un puternic instrument cultural care se pliază perfect pe nevoile lor elementare de creștere și dezvoltare prin învățare.

Spre deosebire de generația părințiilor lor, elevii secolului XXI  folosesc Internetul, emailul, sms-urile, rețelele de socializare de tip Facebook pentru a comunica, a socializa, a face schimb de idei, a dialoga într-un cuvânt, pentru a cunoaște. Această nouă competență este transferată implicit și în planul învățării, elevii noștri folosind toate informațiile pentru a se perfecționa implicându-se într-o multitudine de proiecte precum: rezolvarea temelor școlare, studiu prin tutorat privind procesarea imaginii, a sunetului, parcurgerea de cursuri online, jocuri, etc.

1. M. – Suntem sau nu pregătiți pentru ghidarea acestei noi generații ?
2. A. – Tehnologia este o treaptă uriașă în evoluția naturală a învățării. Ea aduce interacțiunea, dialogul ca metodă de învățare, ca resursă necesară a cunoașterii. Informatic vorbind, dialogul poate fi: tutorial când interacțiunea este condusă de computer sau de investigare când inițiativa aparține elevului. La nivel preuniversitar disciplina TIC – Tehnologia Informației și a Comunicațiilor propune conținuturi destinate facilitării cunoașterii, o curriculă concepută ca mijloc de explorare a infinite spații de dialog. Profesorii sunt cei dintâi analiști și integratori ai oricărui fenomen cultural educativ. I-am văzut cum au investit bani și energie pentru a fi cu un pas înaintea schimbărilor, pregătindu-se pentru a fi călăuze în jungla tehnologiei.

Ei își folosesc acum toată știința și creativitatea pentru a integra noile tehnologii în modul de predare-învățare tradițional. Elevii primesc nu doar informația pură, ci și un vast context interactiv, personalizat, multiplicat în sensuri, în care își pot demonstra originalitatea și personalitatea și unde își pot completa nelimitat dezvoltarea.

Chiar dacă aleg să nu folosească TIC la ora de curs, profesorii nu pierd nici o clipă legătura cu elevii și tehnologia. La nivel personal, ei sunt cei care își asumă integrarea TIC în educație luptându-se cu toate dificultățile materiale și sociale pe care implementarea inovației le produce în sistemul educațional.

Tehnologia avantajează în mod evident pe elevii care o folosesc și-i dezavantajează pe ceilalți. Folosirea TIC la nivel de unitate școală  este o cale sigură de eliminare a acestui tip de inegalitate între elevi.

Cât despre globalizarea acestui demers, învățarea mondială prin dialog, împărtășirea  experiențelor, schimbul de opinii în contexte politice și sociale diverse, toate converg spre închegarea și consolidarea de noi comunități culturale care ar putea transforma din temelii lumea.

1. M. – Ce ar trebui să facă profesorii inovatori pentru a nu rămâne izolați?
2. A. – Izolarea de orice fel este un nonsens în educație. Împărtășirea experienței profesorilor inovatori pe platforme de învățare este un proces în plină expansiune care funcționează cu rezultatele cele mai pozitive. Iar numărul tot mai mare de tineri absolvenți care ne susțin în integrarea TIC în educație sunt dovada acestui lucru.